Noaptea in care am ars-Alexandra Furnea
 Nu stiu nici cum sa incep abordarea acestui subiect...intrucat ramane unul atat de sensibil, chiar si pentru cei care nu au fost implicati, zic ei, in mod direct.
Si am sa vin cu o afirmatie, pe care mi-o asum, in mod clar. Am fost cu totii implicati in aceasta tragedie. Ca vrem sa ne-o asumam sau nu. Am fost implicati pentru ca alegem in fiecare zi sa inchidem ochii in loc sa reactionam la nedreptatile in fata carora suntem pusi. Am fost implicati pentru ca ne este frica sa ne asumam riscuri si sa ne cerem drepturile, despre care, in tara noastra minunata, nu iti spune absolut nimeni nimic.
Cel putin o data in viata ne-am lovit de o nedreptate, poate fi ea si minora, tot nedreptate se numeste. O autorizatie semnata in necunostinta de cauza, tot nedreptate se numeste, de data asta la un nivel mai mare, care poate duce la tragedii de genul celei din 30 octombrie 2015...
O viata poate fi salvata intr-o clipa, si distrusa de asemenea intr-una. Nu am puterea sa insir nedreptatile pe care le-am putut citi, povestite si traite de Alexandra, nu am puterea sa retraiesc ce am citit, mi se pare o nedreptate nemasurabila , si nu cred ca ar trebui sa o trecem cu vederea.
  Dar pentru asta trebuie sa ne Trezim la realitate, sa o privim drept in ochi, si sa-i cerem socoteala.