De cand ma stiu mi-au placut pisicile, si am adorat sa le urmaresc vietile si giumbuslucurile.   De aceea, aceste randuri vor fi despre o pisicuta ce mi-a atins si imi atinge sufletul in fiecare zi.   Acum, cand scriu, sta si ma pazeste ca un parinte. Uneori am senzatia ca ea este adultul in interactiunile noastre, atat poate fi de inteleapta. E calma si calculata, isi socoteste fiecare pas, astfel incat sa nu paseasca prea apasat sau sa deranjeze cu ceva.
De multe ori m-am trezit cu rugaminti la adresa ei de genul "fi si tu mai Pisica, Oreo", sau "darama si tu ceva". De fiecare data am privit inapoi aceeiasi ochisori mari si intrebatori, care parca ziceau "dar de ce sa fac asta, mami? Stau foarte bine si in plus pentru tot ce ai spus acolo ar trebui sa ma misc, ori eu sunt prea lenesa sa o fac. " Si da, ESTE lenesa . Ar putea dormi o zi intreaga non-stop daca nu i-ar fi sete sau foame. E cel mai dulce copilas cu blanita ce-l puteam intalni vreodata.
  Ea este Oreo.