Me before you , alaturi de The theory of everything, ca un alt exemplu de capodopera, constituie unul dintre cele mai interesante subiecte pe care le-am citit, si vizionat deopotriva pe micul si marele ecran.
Sunt niste subiecte dure in aparenta, dar umorul ce le insoteste, genul acela de "umor - destept" te face sa ramai un pic in lumea lor, chiar si dupa ce ai terminat cartea... sau ai plecat de la film.. si sa reflectezi, asupra vietii si a ceea ce iti ofera ea. Si ce alegi sa faci cu aceste "daruri" pe care le primesti. Unii, pare-se trecem prin viata fara sa ne maximizam potentialul, si nu pot sa nu ma gandesc la asta, mai ales dupa astfel de subiecte, functionam la maxim doar atunci cand ne gasim in situatii sub presiune, si ne sunam persoanele dragi doar atunci cand este vorba despre un eveniment tragic.
Dar daca am schimba asta ? Daca le-am spune zilnic ca ii iubim ? Daca ne-am spune noua insine ca ne iubim ? Si ca vrem tot ce-i mai bun de la noi in ziua aceea ? Oare cum s-ar schimba deciziile si cursul vietii noastre ? Am mai sta sa asteptam sa ni se intample ceva, sau poate ne-am gandi sa luam atitudine in priviinta asta ?
Vreau ca randurile acestea sa iti dea de gandit, poate sa te faca sa vezi ca meriti mai mult decat ti-ai permis sa visezi pana acum, viseaza pana la infinit, si vezi cat de sus poti ajunge.
E ok sa nu atingi absolutul, dar mi se pare inadmisibil sa nu visezi ca o faci.